Imaginea premierului Calin Popescu Tariceanu, razand cu lacrimi la auzul cuvintelor celui care-l critica la Timisoara pe seful statului, va ramane multa vreme in memoria alegatorilor. A ras cum n-a mai ras de mult, cu satisfactie. Bucuria sa de moment nu poate avea decat consecinte dezastruoase pentru tara. Sa spunem ca Mircea Dinescu a dorit sa se arate deosebit de recunoscator pentru ca PNL l-a asezat intr-o functie de secretar de stat (PD refuzase sa faca gestul), un post caldut si sigur pentru urmatorii sase ani, post care-i permite sa fie permanent in lumina reflectoarelor, sa nu-l uite lumea. Si a simtit probabil nevoia sa se revanseze. Dar Tariceanu? In nici o tara din lume nu s-a auzit ca primul ministru sa-si permita sa rada in fata camerelor de luat vederi, la o reuniune oficiala, de presedintele in functie. Insa dupa o asemenea manifestare de "calda simpatie" premierul roman ar dori sa-si pastreze postul pentru a conduce tara in UE si inca multa vreme dupa 1 ianuarie 2007. Ce garantii mai ofera? Daca va rade si de oficialii europeni cand acestia vor vorbi din nou despre stabilitatea politica necesara implementarii unor reforme dure? Razand, s-a facut singur de ras. Traian Basescu nici nu mai trebuie sa-i faca nimic, Tariceanu se ingroapa singur politic. Si Norica Nicolai a patit-o. Liberalii vocali, obisnuiti sa atace in haita, nu sunt atenti tocmai la ceea ce li se intampla lor. Iar Nicolai s-a muscat singura de picior. Dupa povestea cu nepoata n-a mai auzit nimeni nimic despre matusa obligata sa dispara fortat din prim-plan exact cand incepuse o noua ofensiva. Culmea este ca rasul lui Tariceanu s-a produs dupa ce PNL tocmai lansase catre PD un mesaj pentru consolidarea si unitatea Aliantei DA. Acum se numeste Alianta HA, HA, HA! O asemenea strategie - pace pentru democrati, razboi cu ex-presedintele pedistilor - se aplica din momentul in care Basescu si