(Foto: )
Before
Dupa-amiaza de vineri, extrem de promitatoare: Giurgiu & staff-ul, veniti la Iasi sa lanseze „Legaturi bolnavicioase". Lume multa, imposibil de spus daca din pricina subiectului sau a lui Tudor. Chirila, de data aceasta. Ma strecor la balcon, fericita ca o simpla hirtiuta verde - „RADEF «RomaniaFilm» va invita sa luati parte…" - ma scuteste sa sterg podelele de praf.
Se cumpara floricele (reci) si cola. Soapte nerabdatoare, chicoteli. In sfirsit, se face intuneric.
During
Citisem cartea Ceciliei Stefanescu mai demult. Imi placuse (mi-ar fi placut si mai mult la 18 ani), simtisem fiorul de sensibilitate de dincolo de pagina scrisa. Cecilia imi confirmase intuitia, povestindu-mi mai apoi: „Ajunge sa citesti cartea ca sa iti dai seama ca legaturile nu sint bolnavicioase decit in ochii oamenilor care vor sa le vada asa.
Pe scurt, am vrut sa scriu o poveste despre dragoste. Daca dragostea e ca o boala, atunci asa sa fie!" Probabil ca si Tudor Giurgiu a vrut sa faca un film despre dragoste. Eu zic ca i-a iesit, altii ingina un „mda…", iar cei mai multi, probabil, n-au priceput nimic.
De la poezia cadrelor, decupate inteligent, pina la inocenta Ioanei Barbu si forta Mariei Popistasu, de la tulburatoarea coloana sonora (piesele au, surprinzator, copyright-ul la zi), pina la aburul de irealitate care planeaza asupra povestii - toate par „la locul lor".
Tot ce pare nefiresc e, de fapt, imposibil de inteles de cei care nu au simtit lucrurile si altfel decit le-a statornicit morala publica. Nu este, cu siguranta, un film genial. Dar ramine unul care - chiar si fara Puya, Tudor Chirila sau Mihaela Radulescu - merita aplauze si-un strop de meditatie. @N_P
