- Cultural - nr. 89 / 9 Mai, 2006 "Anotimpul din colivie" sau Colivia anotimpului …"ingenunchind intr-o carte"… Daca timpul are calatoria lui, anotimpul are, pe langa timp, spatiu, coordonate, si se intoarce mereu acolo de unde a plecat. Pastram uneori anotimpurile in interiorul nostru, ca sa le intarziem, pana cand le inchidem intr-un spatiu, sub semnul unei constiinte, care incorporeaza un univers, ca un refugiu al existentei. Nicolae Baciut s-a imbogatit cu un anotimp, ca latura a unei interiorizari, ca un eveniment al propriilor trairi. "Anotimpul din colivie" al lui Nicolae Baciut este o poezie a poeziilor, scrisa de viata, pas cu pas, de un suflet adanc, lipsit de liniste, ca o intrupare a unui crez. Exista in aceasta carte o condensare de trairi, de sperante si deznadejdi, de iubiri si despartiri, de pacate si de iertari, o proiectie a unei tinereti fara batranete, care se vrea capturata, intr-o conceptie a destinului, ca o poezie care inchide cercul. "Poemul se intoarce in cuvinte". Poezia anotimpului din colivie nu inseamna izolare. Ea capata forme de libertate, are idoli, memorie, are "Nostalgii interzise", se vrea pastrata in ceara, pentru un "Muzeu de iarna", face "Poduri de umbra" pentru trecerea "Solstitiului la Echinox", pana cand cineva va face portretul in alb al celui care uita sa se intoarca in portret. Poezia lui Nicolae Baciut atinge o sensibilitate la care numai sufletele mari pot ajunge, o poezie care mistuie, o poezie in care cititorul se regaseste, dupa care poetul il elibereaza, lasand o unda argintie in sufletul celui care a primit zborul si pecetea cuvantului poetic. Al cincilea anotimp, anotimpul din colivie, este al poetului care isi doreste cuvintele nevindecate. Le imparte in doua, ia din fiecare univers jumatate, pentru ca, undeva si candva, Dumnezeu sa le uneasca, spre un anume bine. "Cu jumatate de gura imi spui adevaruri/