Devalizarea banului si avutului public nu se poate face fara complicitatea administratorilor si aparatorilor acestora: primari, consilieri administrativi, conducatori de intreprinderi si institutii de stat, functionari publici, demnitari, politisti, procurori, judecatori. Caracterizata prin decaderea autoritatii si in sensul capacitatii de actiune, dar mai ales in plan moral, reprezentanti ai autoritatii fiind complici cu infractorii sau chiar capi ai infractiunii, perioada postdecembrista a pus in evidenta un intreg arsenal de metode si forme de devalizare a banului si avutului public, unele rudimentare si brutale, altele mai sofisticate si rafinate, dar la fel daca nu chiar si mai nocive.
In mare, s-au putut consemna doua categorii de devalizari ale banului si avutului public. Ambele - trebuie subliniat clar - comporta complicitatea administratorilor si aparatorilor banului si avutului public (primari, consilieri administrativi, conducatori de intreprinderi si institutii de stat, functionari publici, demnitari, politisti, procurori, judecatori) daca nu chiar printre acestia se afla organizatori ai operatiunilor de devalizare.
Prima dintre categorii a constituit-o (si o constituie) subevaluarea activelor publice la instrainarea acestora, cea care a reprezentat de altfel formula standard a privatizarilor din Romania. Directori la stat, care n-au avut a raspunde de nimic si in fata nimanui in perioada postdecembrista pentru gestiunea unitatilor economice pe care le conduceau, au falimentat din incompetenta sau mai ales cu rea-credinta intreprinderi si afaceri de stat pentru ca acestea sa poata fi instrainate pe te miri ce acolitilor lor, daca nu cumva in spate se aflau ei insisi. Nemaivorbind de faptul ca un comision serios a coborat si mai mult pretul obtinut de statul-proprietar la instrainare. Pentru un cumparator nu este de ici de colo sa ia o int
