- Cultural - nr. 89 / 9 Mai, 2006 Am fi ipocriti sa nu recunoastem ca exista o criza a lecturii, ca nu se mai citeste ca altadata, ca nu mai citesc cei care citeau mai ieri, ca nici cei care n-au prea citit la viata lor nu se inghesuie sa citeasca acum, iar cei care incep acum sa citeasca nu prea au chef de lectura cata vreme, cu telecomanda in mana, e mai usor sa "rasfoiesti" programe TV decat sa intorci o pagina de carte! Emisiunile TV literare nu s-au dovedit a avea impactul scontat, fiind scoase, rand pe rand, din grilele de programe ale posturilor publice sau private. Nu si-au format un public, nu fac "rating". Oricum, e o naivitate sa creada cineva ca o emisiune culturala poate face rating, dar nu poate fi redus totul la… audienta. O emisiune care nu are receptori pe masura asteptarii producatorilor nu inseamna automat si ca e o emisiune proasta. Unor emisiuni li s-ar putea reprosa ca sunt prea elitiste, ca ignora "publicul larg" etc. Posturile TV comerciale au tot dreptul sa faca ce doresc cu programele lor, in goana dupa rating. Dar posturile publice nu! Ele au obligatia de a oferi tuturor categoriilor de spectatori "ratia" care li se cuvine, numai daca avem in vedere ca toti sunt platitori de taxe TV. A mai vorbi despre rolul educativ pe care trebuie sa-l aiba/ asume un post public poate parea anacronic, daca nu chiar o nostalgie… comunista. Si, totusi, un post public trebuie sa faca si acest lucru, pentru ca daca nu o face el, atunci cine?... Acceptam cu totii ca e foarte greu sa cuceresti cu o emisiune cu ambitii educationale. Dar nici nu putem sa nu recunoastem ca nu ne-am manelizat cu totii si nici de tot, ca mai poate fi salvat ceva. Pana nu e prea tarziu. Sau e deja tarziu si s-au stins luminile… cunoasterii? Ma indoiesc. Oricum, niciodata nu-i prea tarziu sau mai bine mai tarziu decat niciodata! Rareori mi-a fost dat sa vad emisiuni culturale