Geoana face mari eforturi de a se afirma ca lider absolut al partidului. A reusit prima lovitura la congres, când coalitia anti-Iliescu l-a desemnat pe el drept candidat menit sa il sfideze pe parintele fondator. Nu a acceptat usor, i-a fost frica sa nu isi ruineze cariera, dar in final a zis da si s-a aratat gata sa il infrunte pe cel care il etichetase drept prostanac. Si spre mirarea tuturor a câstigat. Sustinerea grupului de la Cluj si a retelei lui Mitrea a fost decisiva. Ramânea de vazut care va fi reactia lui Iliescu. Iliescu a intrat intr-un razboi de uzura, amenintând ca paraseste partidul, criticând deciziile liderilor, mustacind pe culoare. Dar nimic mai mult. Totusi, Iliescu ramâne politicianul cel mai puternic din PSD, pentru ca electoratul PSD este de fapt al lui. Geoana nu are electoratul lui propriu, si nici alt lider PSD. De unde timiditatea cu care este tratat Iliescu. Mai sanatos ar fi ca PSD sa se rupa pentru a nu avea impreuna oameni atât de diferiti si sensibilitati politice opuse. Asa s-ar sti o treaba. Iliescu si PSD-ul lui reprezinta trecutul, anii ‘90, o lume depasita, imbatrânita, rurala, statistic destul de numeroasa. Iar Geoana, Rus si Mitrea - alt PSD, modern, urban, al sindicalistilor si meseriasilor, al intelectualilor de stânga, pro occidentali. Asta ar clarifica lucrurile, si stânga româneasca ar arata mai aproape de normal. Acum pare ca o casnicie in care nu mai merge nimic, pentru ca oamenii vor lucruri diferite, gândesc viitorul in alti termeni. Unii trebuie sa o ia intr-o directie, ceilalti in cealalta directie. Dar problemele din ultimul an in PSD au aparut mai intâi din duelul pentru suprematie dintre Geoana si Nastase. Cine este adevaratul lider? Cine ia deciziile? Cine isi pune oamenii in posturi? Luna de miere dupa congres s-a terminat repede si rivalitatile au aparut urgent la suprafata. Din problema lui Nastase cu Justitia