Comuna gorjeana Rosia de Amaradia este distrusa in proportie de aproximativ 80% - Alunecarile de teren au continuat - De trei zile si trei nopti localnicii nu mai stiu ce-i somnul - In prezent, numarul caselor distruse in care nu se mai poate locui este de aproape 300 - In ajutorul sutelor de sinistrati - numai pompieri si jandarmi. "Eu am facut-o, eu o daram!" Oamenii spun ca numai un blestem dumnezeiesc putea sa le aduca pe cap o nenorocire atat de mare. In sase din cele sapte sate ale acelei comune gorjene parca a venit Apocalipsa. Peste tot vezi oameni disperati, plangand pe ruinele caselor in care au locuit pana mai ieri. De jur-imprejurul a ceea ce se numea pana joi locuinta de oameni gospodari sunt numai gramezi de moloz si maluri de pamant. Chiar si drumul de beton al comunei s-a rupt ca o hartie cand falia de pamant a luat-o la vale. Pe cuprinsul intregii localitati aproape ca nici o casa nu mai este la verticala... Asta din cele cateva care au mai ramas in picioare. Drumurile comunei sunt intesate cu oameni care-si scot agoniseala de-o viata in saci sau cutii de carton si le urca in camioane cu ajutorul jandarmilor. In casele daramate, nici jandarmii nu mai au curaj sa intre. Singurii care se hazardeaza sa scoata ce se mai poate de printre daramaturi sunt chiar satenii. In mijlocul comunei, o batrana a reusit pentru un moment sa mai descreteasca fruntile mohorate ale consatenilor ei. Urcata in varful unei sandramale, aceasta spargea cu securea tiglele acoperisului, strigand in gura mare: "Eu am facut-o, eu o daram! Nu se mai poate, maica, cu sapte casi daramate". O cheama Vergina Becheru si are 62 de ani. La o alta casa ce abia se mai tinea, la poarta, o alta batrana, Iulia Peagu, de 60 de ani, jelea cat o tinea gura: "Doamne, casa mea la care am muncit o viata. Unde sa ma duc, Doamne, acum? Am patru copii care au plecat si acuma am ramas singura". Pe o g