"La inceput, cel mai greu a fost cu bocancii. Erau noi. In prima saptamana de instructie aveam talpile numai basici. Apoi a trecut, au aparut bataturile si ne-am obisnuit", isi aminteste boboaca Alice Gavrila, eleva in anul intai la Colegiul Militar Liceal "Dimitrie Cantemir" din Breaza, judetul Prahova. Problema incaltarilor militare l-a sacait si pe seful de clasa Robert Diaconu, la randul sau cadet la Breaza, tot in primul an. "Cand m-am descaltat seara, dupa prima zi de instructie, parca aveam aripi la picioare. Asa eram de usor. Acum, dupa un an, n-am nicio treaba", se-nfoaie, mandru, piciu', plin de rosu in obraji. Amandoi sunt cei mai tineri cadeti ai colegiului militar din Breaza, unul dintre cele trei licee militare care au supravietuit tranzitiei. Fix la sase dimineata, 252 de zile pe an, cat dureaza anul scolar, toti cadetii Liceului Militar din Breaza sar ca arsi din pat la sunetul goarnei ce anunta desteptarea. In cinci minute, indiferent de vreme, toti cei 423 de elevi, 196 de fete si 227 de baieti, impartiti in patru companii a cate patru plutoane fiecare, se aduna pe platoul central al unitatii pentru inviorare. Prin anii '70 platoul se umplea ochi. Studiau la Breaza 1.700 de baieti. Pana in urma cu patru ani, cand era cald si erau numai baieti, inviorarea se facea la bustul gol. In prezent, de cand au aparut fetele, se iese in echipament sportiv. Apoi, se trece la sectoarele de curatenie. "Cel mai greu e la exterior toamna, cand cad frunzele. Nici nu le strangi bine, ca e la fel ca-nainte", se destainuie elevul plutonier major Sorin Nichifor, din anul patru. Dupa raportul de dimineata, inspectia zilnica, ridicarea drapelului si micul dejun urmeaza partea intai a cursurilor. Lunea e si revista de front. La unsprezece si jumatate - gustarea, apoi, pana la doua si jumatate, din nou la cursuri. Vine la rand raportul companiei, unde se anunta notele si