Personalitatea unui oraş este dată pe lângă factorul uman şi de forma, structura şi arhitectura străzilor sale. Poate mai mult decât atât, străzile sunt suflul viu al oraşului, sistemul său circulator format din artere, vene şi vase capilare, cele care aduc şi întreţin viaţa noastră. Ar trebui ca atunci când citeşti numele unei străzi, să-i cunoşti specificul şi personalitatea, de dorit diferite de la stradă la stradă.

Oraş vechi

şi oraş prefabricat

Prin similitudine, se poate spune că aşa cum creşte şi se dezvoltă o persoană umană, le fel se întâmplă şi cu un oraş. De-a lungul timpului apare un nucleu (biserică, mănăstire sau fortificaţie) în jurul cărora se dezvoltă străzi, pe măsură ce comunitatea prosperă. Aceasta este schema oraşului european cu rădăcini urbanistice în Evul Mediu, dezvoltat armonios până în sec. XX.

Epoca industrială a adus însă o malformaţie în structura oraşului, care afectează ideea de originalitate: construcţiile de blocuri, adevărată boală a epocii comuniste. Construind vaste cartiere, a apărut imperios nevoia de a denumi arterele care împart aceste table de şah. Şi care putea fi sursa de inspiraţie? Evident, numele unor personalităţi ale culturii române, de cele mai multe ori din acelea care nu deranjau conducerea. Problema este însă că mania aceasta de a denumi străzi după numele unor personalităţi s-a extins şi asupra străzilor vechi, cu o personalitate formată de mult timp. Astfel că nume cunoscute de toată lumea, omologate în mulţi ani de vieţuire într-o urbe, au fost schimbate cu denumiri noi, de cele mai multe ori derutante pentru locuitori.

Strada ca emblemă

a vieţii locuitorilor

Mă gândesc la o situaţie tipică în viaţa contemporană a oraşelor noastre:

În Târnăveni, există o stradă care s-a numit dintotdeauna Strada Viilor, evident datorită culturilor de vii din acea zonă. După ce