Au avut casa in Plosca. Le-a luat-o Dunarea. De doua saptamâni, familia Matei locuieste in caminul cultural din Bârca. Nimic nu au apucat sa mai salveze, decât cartile de scoala ale lui Florin, lucrurile cele mai de pret! Freaca inversunat un prosop. Concentrat asupra lucrului, nici nu baga de seama ca degetele il ustura, inrosite de apa rece si detergentul prost. Si de s-ar fi basicat ori de i-ar fi dat sângele, tot nu-l intereseaza: important e sa termine treba cât mai repede, sa mearga la lectii. Facu o parte, când se intoarse de la scoala. Le-a intrerupt când a vazut-o pe maica-sa ca a coborât cu albia plina de haine. Nu putea s-o lase singura: era femeie doar, trebuia s-o ajute, ca doar el ramasese singurul barbat in familie. Apoi, maica-sa mai era si bolnava - avea un picior de lemn. Iar de când le cazuse casa de la apa si venisera sa stea ca niste cersetori in caminul de la Bârca, parca se simtea si mai rau decât de obicei. Era obligatoriu deci sa o ajute la spalat. Lectiile puteau sa mai astepte, oricum le facea repede. Era deja cel mai bun din clasa, dupa numai doua zile in scoala cea noua! O infirma, o bunica si doi copii Acum o luna, familia Matei avea casa in Plosca. „Doua camere mari, o sala si bucataria - nu mare lucru“, zice Loredana, storcând o rufa clatita in apa rece. Acolo traia femeia cu maica-sa si cei doi copii, Danut, de cinci ani, si Florin, baiatul cel mare, de opt. De barbat divortase de câtiva ani, asa incât, singure, cele doua femei aveau grija si de gospodarie, si de cresterea copiilor. Nu era greu - baietii erau cuminti, ba chiar prea linistiti pentru niste baieti. Lipsa unui barbat in casa si mai ales „boala“ Loredanei i-au facut pe copii sa se abtina de mici de la nazdravaniile obisnuite. „Am avut un accident la vârsta de zece ani“, explica Loredana cauza „bolii“. „Mi-au amputat piciorul stâng. Am o proteza cu care ma descurc la trebur