La scurt timp după abdicarea lui Cuza, pe data de 30 martie 1866, Locotenenţa Domnească cu rol de guvern provizoriu, recomanda alegătorilor susţinerea candidaturii la Tron a lui Carol de Hohenzollern. În urma plebiscitului, care s-a desfăşurat între 2 şi 8 aprilie, pentru noul principe au votat circa 690.000 de alegători, 224 au fost împotrivă, iar aproximativ 125.000 s-au abţinut. Noul Parlament al ţării, ales la 9-14 aprilie, s-a întrunit şi la 1 mai 1866 a proclamat ca principe al României pe Carol de Hohenzollern. Pe data de 10 mai, noul principe a depus jurământul de credinţă faţă de ţară. Colonelul Nicolae Haralambie l-a citit : "Jur să fiu credincios legilor ţării, a păzi religia românilor, precum şi integritatea teritoriului ei şi a domni ca domn constituţional!", iar principele Carol, cu mâna pe Evanghelie, a rostit în limba română "Jur!". Cu timpul, 10 Mai s-a impus ca cea mai importantă sărbătoare, ea bucurându-se de o atenţie deosebită mai bine de 80 de ani, Odată cu proclamarea Republicii şi abolirea Monarhiei, sărbătoarea a fost desfiinţată… chiar şi din manualele de istorie.

Adunări publice, parade militare, artificii, discursuri mai mult sau mai puţin preţioase… Cam aşa arăta o zi de 10 Mai. Câţi îşi mai aduc azi aminte de semnificaţia acestei zile? Foarte puţini. Nici chiar în manualele de istorie nu se menţionează semnificaţia ei. Ca multe altele, o sărbătoare uitată, dar care totuşi face parte din istoria românilor.

Carol I (1839-1914) – un înalt simţ al datoriei şi onoarei

Carol Ludovic de Hohenzollern Sigmaringen, primul rege al României, s-a născut la 8 aprilie 1839, fiind al doilea fiu al prinţului Anton, guvernator al Rhenaniei şi membru al familiei conducătoare a Prusiei. A urmat şcoala de Cadeţi din Munster, pe cea de artilerie din Berlin şi a audiat cursuri de literatură franceză şi istorie la Universitatea din Bonn. În