De cateva luni bune, pretul petrolului urca permanent. Acum s-a stabilizat undeva intre 70 si 75 de dolari pentru un baril; un pret greu de imaginat in urma cu cativa ani. Pretul mai tuturor resurselor neregenerabile a crescut continuu. Omenirea intra, incet-incet, intr-o noua epoca, iar pretul resurselor se stabilizeaza pe alte paliere. In urma cu cativa ani se spunea ca, in ce priveste petrolul, chiar tarile producatoare erau interesate in mentinerea unor preturi mai scazute pentru ca,
De cateva luni bune, pretul petrolului urca permanent. Acum s-a stabilizat undeva intre 70 si 75 de dolari pentru un baril; un pret greu de imaginat in urma cu cativa ani. Pretul mai tuturor resurselor neregenerabile a crescut continuu. Omenirea intra, incet-incet, intr-o noua epoca, iar pretul resurselor se stabilizeaza pe alte paliere. In urma cu cativa ani se spunea ca, in ce priveste petrolul, chiar tarile producatoare erau interesate in mentinerea unor preturi mai scazute pentru ca, se spunea, daca barilul ar costa mai mult de 60 de dolari, s-ar investi masiv in gasirea unor surse alternative, si atunci cererea ar scadea. Acel prag a fost trecut usor, iar acum petrolul se indreapta catre 100 de dolari barilul.
Dezvoltarea Chinei din ultimele decenii a marit dramatic cererea si a spulberat toate prognozele referitoare la preturi. Situatia actuala pune omenirea in fata unei realitati dramatice: evolutia viitoare a economiei mondiale depinde, practic, de marile companii care administreaza principalele resurse energetice ale lumii. Nu sunt mai mult de cateva zeci. Zacamintele sunt in proprietatea lor sau concesionate. Profiturile acestor companii cunosc o crestere accelerata. Ministrii de finante din tarile UE se gandesc la o suprataxare a acestora si propun o astfel de strategie la nivel global.
