Din prima zi a manifestatiei-maraton din Piata Universitatii si pana la finalul acesteia, ca urmare a interventiei in forta a autoritatilor, sute de mii de persoane au tranzitat zona declarata "libera de neocomunism - kilometrul zero al democratiei". Peste o mie de persoane, studenti, intelectuali, reprezentanti ai societatii civile, protestatari, lideri ai organizatiilor neguvernamentale, muncitori, militari etc., au avut posibilitatea sa se exprime neingradit de la balconul Universitatii, transformat intr-o veritabila tribuna a democratiei. Aceasta decizie luata de Liga Studentilor din Universitate marcheaza inceputul a ceea ce se va numi "Fenomenul Piata Universitatii". Studentii de la universitatile bucurestene, dar si reprezentantii altor centre universitare au ramas alaturi de manifestantii de la Universitate, sustinand protestele opozantilor lui Iliescu si ai FSN-ului pana la data de 24 mai '90. Aplicarea punctului 8 din Proclamatia de la Timisoara, desfiintarea Decretului 473 care subordona Televiziunea nationala conducerii de partid si de stat, epurarea guvernului de nomenclaturisti, amanarea alegerilor, judecarea vinovatilor de crimele din decembrie 1989 au fost doar cateva din revendicarile sustinute de cei care au manifestat in Piata Universitatii. Manifestantii din piata si-au pus pe piept ecusoane pe care au scris "Golan", iar fatadele Universitatii si Facultatii de Arhitectura au fost pavoazate cu inscriptii. Speranta intr-o schimbare rapida a societatii romanesti Marian Munteanu, fost lider al Ligii Studentilor din Universitatea Bucuresti: "Ceea ce numim Fenomenul Piata Universitatii s-a datorat, in cea mai mare masura, unui sentiment puternic, un amestec de speranta, dar si de nemultumiri si de nelinisti, al tinerei generatii, preponderent universitara. Acest sentiment pe care generatia tanara de atunci l-a trait, de ingrijorare amestecata cu sp