Datele cu privire la situatia contului curent extern pe primele doua luni ale anului - facute publice zilele trecute de Banca Nationala - sunt de natura sa-i ingrijoreze serios pe cei ce se culcasera pe urechea ca si pe la case mai mari s-au produs explozii ale deficitului extern in perspectiva aderarii la Uniunea Europeana, urmand ca dezechilibrele si efectele lor nefavorabile sa fie absorbite in conditiile cresterii economice prelungite. Vestea rea din aceste date este aceea ca importurile au continuat nestavilit, in ciuda restrictiilor puse creditului pentru populatie de catre Banca Nationala. Era de asteptat ca aceste restrictii sa tempereze expansiunea consumului si, prin incidenta, sa slabeasca cresterea importurilor, caci marirea cererii, determinata de sporirea creditelor, se indreapta spre import din cauza insuficientelor globale si structurale ale productiei interne. Datele par sa evidentieze faptul ca productia interna nu reactioneaza in nici un fel la marirea cererii, astfel incat continuarea creditarii, prin ocolirea de catre banci a restrictiilor impuse de Banca Nationala, orienteaza consumul suplimentar pe care il provoaca tot catre import. Cu mult mai rau este insa altceva. Pana acum, deficitul de cont curent extern - un fel de consum net de resurse din strainatate - era mereu mai mic decat deficitul comercial, adica decat depasirea exporturilor de catre importuri. Explicatia era ca, in balanta transferurilor altele decat cele comerciale, se obtineau din strainatate incasari mai mari decat cheltuielile facute in strainatate, ceea ce acoperea o parte din deficitul comercial. Existau iesiri nete in contul dobanzilor la datoria externa si repatrierilor de profituri de catre investitiile straine, precum si sub forma cheltuielilor turistilor romani in strainatate. Toate acestea erau supracompensate de trimiterile de bani in tara din partea romanilor afla