Comisia Europeana ezita. In locul unei recomandari frontale, Raportul din 16 mai va stabili, probabil, ca Romania trebuie sa astepte decizia, priponita de Bulgaria, pina in toamna.
Septembrie sau octombrie, in loc de mai. Nu e o problema. In aparenta. Admiterea in Uniunea Europeana e un act grav, nu un examen ajustabil. Un stat-candidat paseste pe o treapta de civilizatie noua. Romania ar trebui sa apara la portile Uniunii, dupa ce a scuturat balastul istoric si a revizuit masinaria interna: institutii, administratie, standarde economice.
Aceasta e geometria fixa a procesului de admitere. Insa intre nervurile acestei scheme se insereaza realitatea, acea stare de fapt plina de continuturi nemasurabile. Conteaza, in aceasta ordine, o anume viteza a aspiratiei pozitive pe care societatea o adopta sau o lasa balta. Acest optimism poate fi asfixiat de parantezele pe care centrul de decizie european incepe sa le presare, precaut.
Efectul cel mai necontrolabil se va produce in interiorul sistemului politic. Aminarea verdictului asteptat in 16 mai va fi sesizata ca o problema de jonctiune, ca intrerupere a caracterului cursiv care a dominat relatiile Romaniei cu UE. Descoperirea va declansa o dinamica negativa.
Tot ce era camuflat sau atenuat in pornirile naturale ale fortelor politice va iesi la lumina si se va hrani din indoiala europeana. Potentialul negativ al sistemului politic romanesc n-a disparut, ci asteapta o bresa in proiectul de reforma si democratizare. Un singur pas lateral si purtatorii de valori oligarhice se vor autosesiza.
Premisele unui contraatac antireformist sint, oricum, pregatite. PSD tatoneaza cu PRM. Pe deasupra, planeaza figura gonflata a lui Gigi Becali, cel mai nou produs al derutei mentale romanesti. O ezitare europeana ar anima acest sistem de legaturi tacite si promovari subterane. Po
