Cu foarte mici exceptii, cum ar fi poate lipsa ofertei pentru electorat, pulsul unor partide bate la fel ca in timpul unei campanii electorale. Ostilitatile se desfasoara dupa tipicul luptelor din ultimele zile dinaintea alegerilor. De la o vreme, Alianta a luat practic foc, in timp ce PSD umbla cu gura cascata dupa PRM de teama sa nu ramana singur.

Mai nou, pesedistii fac si desfac guverne-fantoma dupa certuri interminabile ale "ministrilor" cabinetului din umbra. Confruntarile recente au capatat accente dramatice, cele doua poluri politice fiind teatrul unor adevarate razboaie purtate la baioneta ca si cum maine ar avea loc votul popular.

S-a ajuns pana acolo incat o interventie chirurgicala la un pacient prezidential sa devina subiect de disputa politica intre mai multe grupuri de specialisti cu carnete de partid diferite.

Pe PNL si PD le intereseaza prea putin raportul de tara si votul din Parlamentul European daca isi permit sa se incaiere mereu cu riscul de a rupe Alianta si, implicit, sa provoace caderea Guvernului. Asta este impresia generala a electoratului.

Sunt lideri de partid carora le sare mustarul din orice. Mai grav, se cauta cearta cu lumanarea, conflictele fiind declansate la comanda. Daca nu exista motiv de cearta, atunci se vine cu declaratii belicoase la adresa aliatului. Pamfletul lui Dinescu nici nu trebuia luat in seama de democrati.

Un politician adevarat, care stie ce inseamna tehnica provocarii nu ar fi procedat precum Emil Boc, chiar cu riscul de a-l fi suparat pe seful lui de la Cotroceni. Liberalii au organizat provocarea din timp, cautand cu orice pret sa porneasca o alta cearta, incalcand intelegerea avuta cu pedistii.

Amintiti-va de interdictia impusa de conducerea PNL lui Ludovic Orban si Crin Antonescu de a nu-i mai ataca pe liderii PD, inclusiv pe seful statului