Un program ghidus, cu lucrari extrem de cunoscute si populare sau mai rar cintate, dar abordind compozitori nu foarte frecventati in salile noastre de concert, ni s-a parut binevenit. Ne mai imprimavaram si noi, dupa o succesiune de concerte din registrul maretiei grav-coplesitoare. Si nu o facem cu ironie si nici nu am vrea sa se inteleaga ca nu le-am apreciat la justa lor importanta si reusita artistica. Ba din contra. Prin contrast insa, programul ultim de la Ateneul Român vine in complementaritatea marii muzici de care am avut parte.
O uvertura la opera Secretul de Bedrich Smetana, binecunoscutul Concert pentru vioara de Aram Haciaturian si nu mai putin faimoasa Simfonie a treia, in sol minor, op.43 de Albert Roussel, apreciat compozitor francez post-impresionist, extrem de rar cintat la noi, au alcatuit un program unitar si colorat de varietatea sonoritatilor „nationale“. Pentru ca Smetana si Haciaturian sint compozitori-mit, creatori de scoala nationala in Cehia si Armenia lor, iar Roussel, francez, prin paleta sa sonora si maiestria orchestrala, este un demn exemplu al simfonismului din tara lui Debussy. De aici si exotismul sonor cu aer proaspat-primavaratic ce a rasunat senin si entuziast sub cupola Ateneului Român.
Dirijorul serii „multinationale“, cumva in siajul aniversarii Zilei Europei, a fost foarte tinarul maltez Charles Olivieri Munroe. Iar solistul concertului de Haciaturian, violonistul ieseano-bucurestean, mult-prea-discretul Daniel Podlovski. Deci trei lucrari muzicale, un dirijor, solistul, Orchestra Filarmonicii „G.Enescu“ si, last but not least, publicul bucurestean, care, de apreciat, nu se leneveste sa vina la concerte.
Piesuca-uvertura a lui Smetana este o mica bijuterie armonica in stilul si culoarea melodica a compozitorului ceh, care a inzestrat muzica europeana cu frumoasele sonuri ale melosului popular
