Din momentul selectarii candidatilor pentru zborul cosmic si pana la decolarea de la Baikonur, Dorin Prunariu a petrecut trei ani pe bancile si in salile de antrenament ale Orasului Stelar. Pregatirea pentru calatoria spatiala este o operatiune extrem de complexa. Conteaza parametrii fizici si psihici, dar si relatia cu cei alaturi de care ar urma sa pleci.
Jurnalul National: In ce constau antrenamentele viitorilor cosmonauti? Dumitru Prunariu: O parte foarte consistenta a antrenamentelor avea drept scop imbunatatirea conditiei noastre fizice. Stiti cum se spune: "Mens sana in corpore sano". Antrenamentele isi arata roadele mai tarziu, in cursul zborului spatial, dar si dupa revenirea pe pamant. Aparent, acolo sus, in conditiile de imponderabilitate, lucrurile par simple. Dar lipsa gravitatiei da practic peste cap intregul organism. In spatiul cosmic, corpul creste in inaltime cu 2-3 centimetri. Din cauza imponderabilitatii, articulatiile se destind, iar oasele se indeparteaza usor unul de celalalt. Bineinteles ca la intoarcerea pe Pamant, lucrurile revin la normal si, in scurt timp, omul recapata inaltimea initiala. Acesta este si motivul pentru care cosmonautii nu se intorc direct acasa, ci trec printr-o perioada de, hai sa-i spunem, carantina. Teoretic, aceasta perioada trebuie sa fie egala cu cea petrecuta in spatiu. Apoi exista si antrenamente specifice. Viitorii astronauti petrec ore fara numar in camera centrifugala, in care corpul lor este antrenat sa suporte imensele suprasarcini care apar la decolarea navei. Alte antrenamente, la fel de complexe se fac in barocamera.
Simularea zborului
Aveati atasati pe corp senzori care va monitorizau parametrii fiziologici? Bineinteles. De altfel, cea mai mare parte a acestui tip de aparatura, care pe atunci se utiliza doar in domeniul spatial, este folosit acum in medicina de fiecare zi, in clinicile
