La 7 mai 1986, Steaua Bucuresti era prima echipa din Romania care cistiga Cupa Campionilor Europeni la fotbal. in 1989 pierdea o alta finala. La 27 aprilie 2006 era sa i se intimple ceva asemanator: sa ajunga in finala unei alte cupe europene. O minune nu devine realitate decit daca se intimpla de mai multe ori la rind. Stelei nu i s-a intimplat. Ramine ca pe 7 mai 2006 sa celebram o minune.
Iesind deunazi din Hanul lui Manuc, un prieten mi-a atras atentia asupra inscrisului cu litere aurite „Palatul voievodal“ de pe gardul curtii de piatra din fata hanului. Halal palat! in fata lui, tiganci vind banane si kiwi la bucata.
Deasupra ramasitelor arhitectonice pompieristic intitulate „palat voievodal“ pluteste insa o fantoma si totodata o fantasma: Vlad Tepes, vircolacul acela din filmele horror americane, a locuit aici.
E o imagine pe care o uitasem inaintea partidei care ar fi putut s-o duca pe Steaua in a treia finala europeana din istoria fotbalului romanesc, dar care mi-a revenit in memorie imediat dupa. Chipul fotbalistului roman si-a aratat, dupa zimbetul nonsalant, dintii stricati. Dupa meciul de la Middlesbrough, un lucru e clar: da, sintem mici.
Ni se intimpla, totusi, sa visam frecvent ca sintem mari. Atita vreme cit nu luam fantasma drept altceva decit e, lucrurile merg bine. Asa i s-a intimplat de pilda Rapidului care, acum, e la doi pasi de titlu. in Giulesti, fotbalul a ramas un joc in care echipele cu bani mai multi incearca sa cistige trofee; mai si pierd, nu e grav. Or, la Steaua, fotbalul a devenit revelator teofanic. Atita vreme cit echipa mergea doar bine, finantatorului ii era greu sa faca metafizica fotbalului. Discursul sau a capatat nuante liminare in sezonul trecut, dupa ce Steaua a eliminat-o pe Valencia. Sezonul acesta, i s-au adaugat gesturile borderline ale managerului MM Stoica. intre timp, Radoi i-a
