Dacă mişcarea lui Băsescu reuşeşte şi Stolojan se întoarce în funcţia de premier, am avea un déjà -vu uluitor: după mai bine de un deceniu, un preşedinte ales de românii reformişti îl pune în fruntea Guvernului pe un fost premier, numit prima oară în funcţie de "cripto-comunistul" Iliescu la mijlocul anilor '90. Am pus ghilimelele pentru parfumul de epocă. Merge şi fără.

Ce poate fi între toţi aceşti oameni? Ce-i poate lega, dincolo de partide şi ideologii, dincolo de interese şi amintiri? Ce-i poate face să se rotească ca vulturii în jurul bietului Bucureşti, capitala niciodată cucerită, însă mereu dezamăgită cu acte în regulă? Ce e între ei, ce afinitate, ce vrajă, ce mister? Cum de-a ajuns premierul confiscării valutei ditamai liberalul? Cum de-a ajuns ministrul Transporturilor din primele, ciudatele guverne postrevoluţionare, ditamai preşedintele proamerican? Cum naiba am uitat că dintre ei erau şi cei care ne puneau programul SOTI abia după 11 noaptea, să nu cumva să audă mai multă lume opinii diferite de ale şefului statului? Cum naiba s-au scufundat oamenii în care aveam încredere, cum de i-am uitat? Unde sînt şi ce conduc Ana Blandiana, Liiceanu, Pleşu, Doina Cornea, precum şi alţi o mie de tineri ca noi din Liga Studenţilor, Tineretul Ţărănist şi mai ştiu eu ce organizaţie mutată în masă în Canada? Cum de-am acceptat să numim pînă la urmă "clasa politică" o armată de oameni apăsaţi de fantome, îmbrăcaţi în foi de dosar, aglutinaţi de un secret al lui Polichinelle pe care avocaţi deştepţi îl pot transforma oricînd în proces de calomnie?

Dar mai ales ce mecanism se învîrte în subteran şi scoate la suprafaţă şi pune în scaune oameni în care ţi-e cu neputinţă să te mai recunoşti, şase luni după ce i-ai votat? Ce blestem apasă pe ţară de nu sîntem în stare decît să ne împărţim în două echipe: una dezamăgeşte pe cealaltă azi şi viceversa mîine? @N_P