A zecea editie a Festivalului Filmului European de la Bucuresti a dovedit din nou ca multiculturalismul – sau, altfel spus, „ciocnirea civilizatiilor“ – ramine, pentru cinematografiile vestice importante (precum cea britanica, germana, franceza sau suedeza), una dintre Temele predilecte.
De exemplu, prin Filiera Kebab (2005), Anno Saul prezinta in maniera comica lumea germano-turca hamburgheza pe care o stiam din filmele mult mai cunoscutului Fatih Akin (aici co-scenarist). Rivalitatea dintre patronul unui fast food oriental si cel al unei taverne grecesti asigura fundalul povestii de dragoste dintre doi tineri venind din culturi diferite: un turc care vrea sa devina regizor (Denis Moschitto) si o nemtoaica care vrea sa devina actrita (Nora Tschirner).
Secventele cele mai savuroase sint oferite de spoturile publicitare ale eroului, care parodiaza filme kung fu sau cu gangsteri. intr-un rol secundar apare si Sibel Kekilli, porno-starul transformat de catre Fatih Akin, prin Cu capul inainte (2004), in star mainstream.
Tot la capitolul multiculturalism, in sectiunea „Povesti despre fotbal“ a Festivalului am putut vedea si un film din 2002, care ar fi meritat poate sa ajunga si pe marile noastre ecrane. Dribleaza ca Beckham (coproductie Marea Britanie-Germania), semnat de regizoarea, originara din Kenya, Gurinder Chadha, este un film usurel si previzibil, dar extrem de agreabil. Eroina este o tinara indianca (Parminder Nagra), admiratoare infocata a fotbalistului David Beckham, caruia viseaza sa-i calce pe urme, in ciuda opozitiei familiei sale conservatoare. Juxtapunerea traditiilor indiene cu secvente de joc, comicul de situatie si prospetimea protagonistilor atenueaza elementele melodramatice si didactice. in plus, este interesant de vazut ce faceau acum patru ani revelatii recente precum Keira Knightley (Mindrie si prejudecata) sau Jonathan
