Duminica e o zi speciala... e o zi speciala pentru ca toate miracolele se petrec duminica. Duminica e ziua care da grosime vietii noastre, ii da consistenta surprinzatoare pe care stafidele o dau cozonacului. E ziua in care ascultam, in care ne ascultam pe noi insine. Si intr-o astfel de zi, cu chef de stafide si dor de liniste, am pornit intr-o burgheza preumblare. La inceput a fost bine, era soare si liniste pe strazi, dar, greselnic fiind, am intrat mânat de sete intr-un magazin. Setea mea i-a provocat o criza de nervi doamnei de la tejghea. Nu-i bai, mi-am zis, s-a mai intâmplat si altora. Apoi, insotit fiind de noua mea bicicleta, am pornit sa pedalez pe aleile line ale unui parc, când... remarc ca roata bicicletei cumparate cu doar doua zile in urma s-a indoit. Nu-i bai, mi-am zis, s-a mai intâmplat si altora. Sa-mi cumpar niste alune spre consolare. Alunele, râncede... nu-i bai, s-a mai intâmplat si altora. Crezând ca zeii nu ma vor fericit in acea zi, ma reintorc la casa mea de la etajul sapte. Liftul? Nu-i bai, s-a mai intâmplat... Lumea pe care noi indeobste o frecventam este o lume subtiata. O lume in care duminicile nu mai au miracole, dar au stiri ce ne anunta ca un nene, undeva, a inghitit o furculita sau ca fotbalistii si-au varsat sângele pe gazon. Si când avem parte de astfel de subtiate duminici, simtim nevoia sa ne refugiem. Sa ne refugiem in bratele unui univers in care „miracolul este nu numai posibil, ci este si necesar, si inevitabil“. Un astfel de univers creeaza prin cartile sale Andrei Codrescu. Despre Andrei Codrescu se pot spune multe: ca este o personalitate in tara in care traieste, SUA, tara cu o populatie de aproape 300 de milioane, dar ca este inca prea putin receptat in tara in care s-a nascut, România, in care traiesc doar 22 de milioane de oameni. Se mai poate aminti ca a fost invitatul lui David Letterman si al lui Jay Leno, ca ar