Fiind plecată ieri din Târgu Mureş, doar astăzi mi-a fost dat să văd şi, din fericire, doar în poze cum poate arăta bucătăria "igienică" a Spitalului Clinic de Urgenţă Târgu Mureş.
Mă întreb, oarecum scârbită, cum or fi reacţionat bolnavii care au citit azi-dimineaţă despre cum li se pregăteşte hrana pe care şi-o plătesc din asigurările de sănătate. Bănuiesc că vor fi câţiva care s-au transferat rapid la grupurile sanitare, iar cam toţi au făcut astăzi greva foamei, dacă nu vor fi având ceva bănuţi în buzunare ca să-şi cumpere de-ale gurii.
În toată această vânzoleală, cu închiderea, mă întreb unde or fi fost ani în şir inspectorii sanitari ca să sesizeze septica bucătărie, conducerile care s-au succedat la conducerea Spitalului, respectiv a Direcţiei pentru Sănătate Publică, pentru că sunt sigură că plitele nu au ruginit peste noapte, pereţii nu s-au scorojit într-o săptămână, iar gândacii nu şi-au făcut cuiburi aşa la secundă.
De asemenea, mă întreb cum s-or fi alocat anual miliarde pentru reparaţii fără ca vreun directoraş de investiţii din spital să fi cuprins în vreun proiect de reabilitare, reparaţii etc. şi fiziologica bucătărie… Aşa cum, probabil, s-au alocat zeci de miliarde pentru dotări ultramoderne, pentru utilizarea cărora personalul medical a fost trimis la cursuri de specializare în străinătate, dar un bolnav nu beneficiază în “n-cazuri” de o tabletă de algocalmin sau un pansament de calitate îndoielnică. E doar un exemplu de cum lucrăm noi românii: vopsim întâi casa, iar apoi chemăm meşterul să ne pună parchetul.
În acest răstimp, şi în domeniul medical discutăm despre reformă de îmbunătăţirea actului medical, de adevărate răsturnări ale unui sistem sanitar putred care ne este infiltrat în fiecare por. Doar că, la fel ca şi în alte domenii unde testăm adevărate revoluţii, ar fi util ca în primul rând să acţionăm în chestiu
