Odată cu venirea primăverii apar şi primele plante de care se bucură în special cei care le cunosc acţiunile terapeutice. Banala păpădie a fost prima din lungul şir de plante cărora cunoscătorii le rup frunzele, inflorescenţele, rădăcinile sau tulpinile pentru a prepara, ceaiuri, infuzii, decocturi, măşti, creme sau cataplasme tămăduitoare. Cotidianul Zi de zi porneşte din acest număr o campanie de readucere în prim plan a puterii naturii în procesul de vindecare sau de ameliorare a foarte multor afecţiuni, care ne asaltează zilnic. Înainte de toate însă, trebuie spus că aceste plante care ne uimesc neîncetat prin abundenţa si misterul lor au reguli stricte de recoltare şi păstrare care trebuie respectate, pentru ca principiile active să se menţină şi să poată fi valorificate integral.

Primul pas

Inflorescenţele plantelor se recoltează fără codiţe, înainte de a ajunge la maturitate, dimineaţa după ce se ridică roua. Sunt şi excepţii, cum ar fi arnica, ce se recoltează în stadiul de boboci florali, iar lăcrămioara, sunătoarea şi teiul se culeg când sunt complet dezvoltate. Fructele plantelor se recoltează diferenţiat, noaptea la lumina lunii, în puterea zilei sau dimineaţa devreme, în funcţie de specificul plantei. Niciodată însă, plantele medicinale nu se recoltează pe ploaie. Odată culese, plantele nu mai au voie să ia contact cu solul şi vor fi puse la uscat pe saci de hârtie sau pânză, în straturi subţiri, în locuri aerisite, pentru a nu li se altera culorile. Plantele cu flori albe se vor usca la soare, iar la umbră cele cu flori colorate.

Resurse

Rădăcinile se uscă în uscătorii artificiale, iar plantele ce conţin uleiuri volatile, la temperaturi de 300 C – 400 C. Plantele odată uscate se păstrează cel mai bine în pungi de hârtie, cutii din carton sau lemn, căptuşite cu hârtie pergament, în încăperi uscate, bine aerisite. Cele care conţ