Pentru cei mai multi europeni, si nu numai, Bologna e orasul care da numele unui sos tomat cu bucatele de carne, delicios peste spaghetti. Pentru universitarii europeni, inclusiv pentru cei români, chiar asa partial integrati cum ne aflam, Bologna e un fel de sperietoare. E numele de cod al acordului incheiat in acest oras in privinta viitoarei structuri a invatamintului universitar in statele Uniunii Europene. Pe scurt, acordul prevede trecerea la un sistem unitar, cu durata redusa: trei ani de licenta (o prima diploma), urmati de unul sau doi, dupa caz, de master (alta diploma) si de trei ani de doctorantura, finalizati cu o teza de doctorat.
Trec peste faptul ca, daca in majoritatea tarilor din Uniune s-au manifestat reticente si s-au cautat solutii care sa atenueze socul, noi – nu cei de la catedra, cei din Parlament – ne-am grabit nu doar sa adoptam noul sistem, ci chiar sa-l legiferam si sa-l punem in aplicare incepind cu anul academic in curs. Nu ne va premia nimeni pentru asta.
In ce ne priveste, asadar, se pierde un an de studii generale. E drept ca diploma de licenta nu va mai reprezenta mare lucru, va fi cam ca aceea oferita de sorbonicile de odinioara, in speta ii va da posesorului dreptul sa predea numai in sistemul preliceal. Astfel ca un absolvent cu scaun la cap, care nu vrea sa-si inchida din start aproape toate usile, va fi nevoit sa urmeze si semestrele de master. Este argumentul cu care incearca sa ne linisteasca vremelnicii nostri ministri: nu se pierde nimic (nici cunostinte, cred ei, nici norme), dimpotriva, se cistiga un semestru de master si, in plus, vor fi mai multe locuri alocate pentru master, totul e in regula...
Minciuna sfruntata. in primul rind, masterul se organizeaza pe baza de optiuni; asa fiind, e clar ca unele discipline mai grele, care existau pina acum in programul obligatoriu, au prea p
