Decizia privind termenul de aderare la UE a Romaniei si Bulgariei, bazata pe evaluarea progreselor celor doua tari, nu va ramane fara consecinte politice la Bucuresti.

Chiar daca o posibila amanare pana la jumatatea sau sfarsitul lui 2007 nu este rezultatul exclusiv al unor contraperformante vizibile ale guvernului de la Bucuresti, ci mai degraba un efect al bombelor care explodeaza periodic si nepedepsit pe bulevardale Sofiei. Va fi raportul un moment de bilant pentru actualul cabinet sau va fi speculat in disputa dintre PNL si

PD? De pariat pe a doua varianta, atat de caracteristica, din pacate, mediului politic dambovitean.

Avertismentul comisarului pentru extindere Ollie Rehn ca raportul nu va fi apa de trandafiri, dublat ingrijorator de informatia „Financial Times" privind posibila amanare a integrarii Romaniei si Bulgariei, a agitat dezbaterile publice. Dar, ca de obicei, se cauta tapi ispasitori si nu responsabili pentru neimplinirile din procesul de aderare.

La fel ca in vremea PSD, rezolvarea va fi probabil simbolica, in planul imaginii. Atunci criticile europene erau aruncate in spatele fragil al opozitiei carcotase si distructive, plangacioasa la usa Bruxellesului.

Acum se contureaza explicatia instabilitatii politice create de jocurile de putere dintre Traian Basescu si Calin Popescu-Tariceanu, respectiv dintre PD si PNL.

In ultima luna, in spatiul public au gravitat tot felul de scenarii greu demonstrabile, care sustineau ca un raport pozitiv va favoriza planurile PD si ale presedintelui de a rasturna cabinetul Tariceanu. Paradoxal, dar un raport negativ serveste perfect PNL, principalul emitator al mesajelor preventive.

Astfel, orice critica la adresa guvernului condus de liberalul Tariceanu, chiar bine intentionata, va putea fi interpretata si, probabil, general acceptata ca un