"Cultura - cel mai bun produs românesc de export" este unul dintre clişeele de tranziţie care ni s-au fixat cel mai bine în cap. El a produs mai multe dezbateri în sufrageriile dîmboviţene decît acţiuni concrete care să-i dovedească valabilitatea: pare că mîndria de a crede într-o cultură "valabilă" în lume ne e de ajuns, aşa că nu ne mai obosim s-o şi prezentăm străinilor, pentru a-i face părtaşi la minunile noastre. Şi totuşi...

Printre metodele la îndemînă pentru a "exporta" cultura se află tîrgurile de carte din străinătate. După ani întregi de poticneli şi improvizaţii (inclusiv un stand gol pe care scria "România", la tîrgul de carte de la Budapesta din 1999, cînd Ministerul Culturii nu expediase cărţile la timp), participarea la Tîrgul de la Frankfurt a căpătat un contur profesionist de cînd organizarea standului a fost preluată de Asociaţia Editorilor din România. Pentru cine nu ştie, precizez că AER este o asociaţie profesională în care sînt înscrise 64 de edituri, este condusă de dl Gabriel Liiceanu şi, în ultimii ani, a avut o activitate notabilă în direcţia profesionalizării mediului editorial din România: a comandat studii despre cumpărătorii de cărţi (realizate de compania Mercury Research), a realizat statistici anuale despre piaţa de carte, s-a implicat în campanii pentru promovarea lecturii. Mai există şi alte asociaţii ale editorilor, dar ele sînt mai degrabă absente din peisaj: cea a editorilor de carte pedagogică s-a manifestat, în guvernarea trecută, cînd Ministerul Educaţiei a atribuit într-un mod cel puţin dubios o bună parte a producţiei de manuale unor edituri "prietene", şi de atunci mai degrabă tace; mai există una care organizează din cînd în cînd un fel de colocvii şi încă vreo două care nu se manifestă mai deloc. Ceea ce diferenţiază însă AER de toate celelalte este efortul său de a funcţiona profesionist şi de a face lucrurile