Madam ministru al Integrarii Europene, Anca Boagiu, este revoltata si apare in fata camerelor de luat vederi in mijlocul unui ciopor de conite puse la trei ace. Cuconetul pedist si-a aparat cocoselul vestejit de impenitenta poetului-ziarist, care nu se incurca in formulari heideggeriene cind lanseaza pe piata „Despartirea de Basescu“, precum cea a lui Constantin Noica de Goethe. Pacat ca Mircea Dinescu nu a precizat ca pentru un simplu eseu s-a facut si puscarie, asa ca (sic!) comunismul poate fi impricinat nu doar pentru lipsa laptelui praf si a lampilor cu gaz lipsa pe care „marinarul“ (apud dr. Tismaneanu) le aducea din Turcia, in timp ce noi ne lasam turciti la fata locului.
Sa trecem. Am remarcat, alaturi de o alta nemultumita de prestatia ironic-bascalioasa a poetului Mircea Dinescu – duduca Elena U. Cocos cu „Liberalii isi dovedesc neputinta...“ –, pe deputata care s-a remarcat, tot la televiziune, prin raspunsul plin de gratie si provocator ca un Chanel 5 aruncat dupa ureche: „Voi ciocu’ mic ! Noi sintem la putere!“. Fara sa aduca precizarea daca se referea la dudui sau politicienii fara sex si, nu de putine ori, si fara minte. Ancuta B., in deux-pièces, toata in negru ca o vaduva en beauté, dar fara voaleta si mitene, s-a avintat ritos si dumneaei, curat-integrat-european-bucurestean, cu o filipica morocanoasa impotriva celor care „ne tavalesc si murdaresc imaginea, noi muncim si altii dau numai cu gura, ca sa se faca vazuti!“.
Fraza memorabila ce ar putea intra in manualele de la comunicare/jurnalism. Dar si la stiinte politice si relatii internationale, ca se poarta acum la fetele noastre, precum erau la moda fotele si maramele printre bunicile de ieri. Interesant de retinut cum viteza rapida de reactie a cuconetului pedist la prestatia autorului „Democratiei naturii“, la natura vituperarilor antiprezidentiale a fost pe masura di
