A zecea editie a Festivalului de Poezie, intitulat Poezia in avangarda, organizata de Casa de Cultura a Municipiului Sighisoara si de ASPRO, s-a desfasurat intre 5 si 7 mai in vechea cetate sighisoreana. Pe linga lecturile de poezie, care nu puteau lipsi de la un astfel de festival, in program au figurat si teme de dezbatere precum „Mizele poeziei actuale, Underground reconfigurat“ si „Poezia de azi: iesirea din underground sau exilul/dizidenta continua“, din dorinta de a reconsidera sensul poeziei in cetate. Una dintre cele mai incitante dezbateri a avut loc pe marginea underground-ului, spun „pe marginea“, pentru ca a fost, de fapt, o dezbatere care a deviat de la subiect si a degenerat in tot felul de discutii generationiste.
Astfel, s-a ajuns din nou la generatia ’80, la cine vine in trena in cui vine. Evident, generatia ’80 a insemnat o schimbare de paradigma, de discurs si de decupare a realului, dupa cum au remarcat Gheorghe Craciun, Virgil Podoaba si Ion Bogdan Lefter, insa problema unui optzecism underground a stirnit reactii destul de dure din partea lui Florin Iaru si Virgil Podoaba, printre altii. Dupa Florin Iaru, ar fi existat un singur poet cu adevarat underground: Viorel Abalaru (Padina), care a refuzat sa-si publice Poemul de otel inainte de 1989, desi cistigase concursul de la editura Cartea Romaneasca. Virgil Podoaba s-a aratat indignat de folosirea abuziva a termenul de underground „pentru autoeroizarea generatiei ’80“.
Optzecismul este fara indoiala, in opinia sa, un fenomen puternic, demn de consemnat si care a adus schimbari substantiale in discursul poetic, insa nu mai are forta de altadata. Iar „autoeroizarea“, asezarea lui pe soclu este semn clar de imbatrinire. Partile vulnerabile ale optzecismului ar trebui reperate daca vrem sa raminem vii, a subliniat criticul si eseistul de la Vatra.
Totusi, in cele din
