Prezentul si perspectivele industriei in fac obiectul unor aprecieri extrem de controversate in ultimul timp. De altfel, situatia foarte incurcata permite, pe fond, interpretari sensibil diferite, unele chiar contradictorii. Pornind de la cresterile mai articulate dupa anul 2000 in productia industriala si in special in cea a industriei prelucratoare, precum si de la unele schimbari pozitive in cadrul exporturilor in cursul acestei perioade (scaderea de la 33% la 23% a ponderii textilelor si confectiilor si cresterea de la 21% la 28% a echipamentelor, utilajelor si aparatajelor), unii cercetatori sunt gata sa vorbeasca de o (re)industrializare a tarii. Aprecierea are mai mult caracterul unei "imbarbatari", caci ignora fapte si tendinte care o contrazic: cresterea industriala apare ceva mai articulata doar prin comparatie cu lancezeala sau chiar darile inapoi din anii ‘90; dupa dezindustrializarea masiva pe care a cunoscut-o Romania, un reviriment al industriei este fara indoiala de consemnat, dar este o cale lunga pana la a-i putea fi atribuita semnificatia unei reale reindustrializari; schimbarea mentionata din structura exporturilor este mai mult o mutare a lohn-ului din industria textila in industria componentelor auto, fara indoiala un pas inainte, dar greu de a-l cota ca fiind expresia unei reindustrializari; in sfarsit, dar nu in ultimul rand, revirimentul industriei a luat o pauza grava anul trecut (crestere doar de 2%), lancezeala continuand in acest an. La polul opus sunt aprecierile venind din partea mediului de afaceri autohton. Oamenii de afaceri romani si asociatiile lor profesionale prevad un viitor innegurat industriei, considerand ca aceasta tinde deja spre o crestere zero, de care nu va scapa in perioada urmatoare. Nu este foarte clar ce inseamna, in aceste aprecieri, perioada urmatoare, dar pare a fi vorba oricum de anul in curs si, foarte probabil,