Este curios cum statul, ca forma de guvernare, preia, mai ales in Romania, proprietatile si caracteristicile definitorii ale populatiei. Bunaoara, spriritul antreprenorial. Noua, romanilor, ne cam lipseste. Desi este perfect adaptabil, desi se descurca in orice situatie, romanul mediu este departe de ceea se numeste om de afaceri. Statul, autoritatile, nu sunt nici ele departe. Readusa in actualitate de FMI si UE, fantoma unei vechi probleme bantuie iar prin cabinetele ministeriale: veniturile bugetare si deficitul de cont. FMI ne cere ceva care nu numai ca este imposibil de realizat, dar este de-a dreptul jignitor la adresa unei tari aflata intr-un proces extins de dezvoltare. Fondul vrea deficit bugetar zero. Nici o sansa. Paradoxal insa, acest target este imposibil de atins nu pentru ca nu ar fi bani la buget ci pentru ca, probabil, in disperare de cauza, autoritatile vor cheltui resursele pe proiecte fara perspectiva. In disperare de cauza spun, pentru ca apropiata aderare la Uniunea Europeana ne va aduce aproximativ 9 milioane de euro pe zi, bani pe care Romania va trebui sa-i cheltuiasca din resurse proprii. Mai mult de atat, statul se descurca foarte greu chiar si cu fondurile preaderare. De altfel, mai toate organismele europene si internationale, gen Banca Mondiala, au sesizat in repetate randuri slabiciunea autoritatilor in ceea ce priveste absorbtia fondurilor structurale. Dar sa revenim la paralela dintre caracteristicile populatiei si cele ale statului. Romanul are obiceiul nu prea sanatos de a tine banii la saltea, chiar daca salteaua este uneori banca. In cifre aceasta inseamna ca aproximativ 73% din activele financiare ale romanilor zac fie prin case, adica numerar, fie prin depozite bancare a caror dobanda, desi a inceput sa creasca, nu poate aduce profit. Asemeni "cetateanului" statul tine banii in Trezorerie si se pare ca nu prea stie cum sa ii che