Manifestantii incep sa se organizeze din ce in ce mai bine, imediat dupa ce balconul de la Universitate a fost deschis. Spre disperarea autoritatilor, printre "golanii" si "huliganii" din piata isi fac simtita prezenta importante personalitati culturale, scriitori, doctori, academicieni, profesori universitari. Cu totii sustin punctul 8 din Proclamatia de la Timisoara, abrogarea decretului 473/1977 care subordona televiziunea puterii politice, partidului unic, amanarea alegerilor, epurarea guvernului de nomenclaturisti si altele. Oamenii incep sa se adune intr-un numar din ce in ce mai mare in Piata Universitatii, in special dupa orele 18, o data cu deschiderea balconului. Fostii membri de partid isi ard in piata publica carnetele PCR si cu totii scandeaza "Jos Iliescu!", "Jos comunismul!", "Jos nomenclatura!", "Jos Emanatul!". Periodic se redacteaza comunicate catre autoritati, se tiparesc manifeste. Au fost constituite echipe organizate care sa asigure paza in zona si care sa faca de veghe pe durata noptilor. In perioada care va urma zilei de 25 aprilie '90, opozantii lui Iliescu si ai FSN-ului vor incerca sa "copieze" modelul Pietei Universitatii si in alte judete ale tarii. Cu toate ca presiunile asupra opozantilor erau mult mai mari in provincie, iar abuzurile autoritatilor erau vizibile, grupurile de "golani" au reusit sa deschida noi zone "libere de neocomunism" si in alte localitati. Dupa modelul bucurestenilor, in tara se tin mitinguri, se fac manifestatii, se aduna semnaturi pentru punctul 8 de la Timisoara. Autoritatile disperate incearca fel de fel de diversiuni, denigrand constant organizatorii unor astfel de actiuni. Simpatizantii FSN si ai lui Iliescu au organizat "comandouri" care actionau in forta, amenintand si molestand organizatorii unor astfel de proteste. Revendicari comune ale protestatarilor Inca din prima zi dupa ce studentii si-au anuntat