Mai toti liderii politici postdecembristi - cu exceptia lui Ion Iliescu - n-au gandit destinul partidului lor dincolo de ajungerea sau caderea de la putere. Un lider autentic sau mai bine zis un profesionist al politicii tine cont in deciziile sale si de efectele pe termen lung asupra partidului pe care-l conduce. Pentru ca ramanerea sau parvenirea la putere nu trebuie sa puna la indoiala existenta partidului. Indiferent de ce se va intampla dupa Raportul de tara in planul guvernarii, PNL se afla la rascruce. La conferinta tinerilor liberali pe Bucuresti, Ludovic Orban a lasat sa se inteleaga ca PNL are deja un scenariu pregatit pentru caderea cabinetului Tariceanu. Daca prea mult anuntata Motiune de cenzura va trece, PNL va lua calea opozitiei.

Toate datele arata ca o asemenea miscare ar fi singura benefica pentru PNL. Asa cum, de altfel, liderii liberali pregatesc deja terenul, trecerea in opozitie le va da posibilitatea de a acuza o alianta pe sest intre PD si PSD. Formatiunea lui Mircea Geoana ramane mai departe pentru electoratul Aliantei principalul dusman politic. Mult mai important, PSD n-a reusit sa scape de imaginea impotriva careia s-au batut PD si Traian Basescu la vremea opozitiei: partid corupt si partid neocomunist. Cum in electoratul captiv al Dreptei spectrul refacerii FSN continua sa dea insomnii, liberalii ar avea un teren roditor pentru a lovi zdravan si eficient un PD fie si suspectat de alianta cu PSD.

Ar fi acesta un avantaj insemnat daca PNL ar trece in opozitie.

Un altul, la fel de important, l-ar constitui dificultatile cu care s-ar confrunta un guvern minoritar, fie el si de tehnicieni. Sprijinul dat de PSD ar fi fara valoare. Nu numai pentru ca PSD nu e un partid unit, stabil, dar si pentru ca apucaturile hraparete ale liderilor centrali si locali n-au fost eliminate. Indiscutabil, in schimbul sprijinului parlamentar