- Editorial - nr. 92 / 12 Mai, 2006 In ultima vreme, artagosi peste masura, cei care si-au jurat in 2004 iubire vesnica, incheind chiar o alianta, sugestiv intitulata A.D.A, respectiv Alianta "Dreptate si Adevar", cu reprezentantii importanti ai celor doua formatiuni politice, uniti in " cuget si simtiri", precum doreste romanul de rand, e vorba de conducerile PNL si PD, nu mai ajung la un numitor comun, nu atat din cauza unui program de guvernare, care nu are nimic comun cu realitatile zilei, cat din batalia orgoliilor. Fireste ca PNL doreste a fi continuatorul unei traditii, in care figuri luminoase ca cele ale Bratienilor, au inscris pagini memorabile de istorie a romanilor, iar mai aproape de noi, dupa 1945, multi dintre membrii acestui partid au ajuns dupa gratii doar pentru ca au imbratisat valorile democratice intr-o Europa care nu stia nimic despre dictaturile proletare si bulversarea valorilor. De cealalta parte, artagos nevoie mare, se arata PD, o formatiune politica desprinsa dintru-un FSN si apoi FDSN, dar in realitate perceputa, de foarte multi alegatori, ca una cu legaturi stranse cu vechile structuri, altfel spus, radacinile lui se regasesc in vechiul partid comunist. Fara indoiala ca unii membri de " vaza" (era cat pe aici sa scriu de " varza", si cred ca nu greseam), nu doar ca isi aroga merite pe care o formatiune care nu a avut timp sa se maturizeze nu le are, dar chiar crede ca poate determina destinele romanilor doar pentru ca printre multii membri ai acesteia se regasesc adevaratii propagandisti identici cu cei ai defunctului regim comunist. Este de inteles ca in bataliile politice personalitatile puternice pot determina o anume structurare a unor formatiuni politice sau chiar un drum al acestora, exemplele care vizeaza formatiunea lui Berlusconi, sau chiar a altora din statele sud-americane, fiind concludente. Tocmai aici este punctu