Astronautul roman Dumitru Prunariu a avut ocazia sa constate, la fata locului, ca secretomania comunista a functionat ireprosabil chiar si in spatiul extraterestru. In plus, de-a lungul celor trei ani petrecuti in "Orasul Stelelor", el a resimtit "in direct" si pe propria piele, raceala care marca relatiile romano-sovietice.
Jurnalul National: Cum se tinea legatura cu operatorii de la sol, care trebuia sa va ghideze in orice imprejurare? Dumitru Prunariu: Era ceva mai complicat. Functionau sistemele de teledetectie care, intr-un timp rezonabil, puteau sa sesizeze orice deficienta. In schimb, legatura radio nu aveam tot timpul. Acum exista legaturi permanente cu statiile de la sol. Exista foarte multi sateliti care indeplinesc rolul de releu si transmit informatiile la baza, fie la Moscova, in cazul navelor rusesti, fie la Houston, in cazul misiunilor americane.
Pe tacute
Dar pe atunci era cu totul altfel. Deasupra Americii nu aveam voie sa transmitem absolut nimic. La fel si deasupra Pacificului.
De ce? Pentru ca semnalul putea fi interceptat, iar sovieticii nu voiau sa se stie ce transmitem. Desi comunicatiile erau codificate, existau tot felul de sisteme de decodificare.
Deci si cosmonautii erau subordonati unor comandamente politice? Eram in casa lor, lucram impreuna si sub coordonarea lor, dar in acelasi timp raspundeam si in fata celor de acasa. Periodic, la fiecare doua saptamani, mergeam la ambasada noastra de la Moscova. Acolo ni se spunea ce mai este nou prin tara, iar uneori primeam instructiuni privitoare la modul in care trebuia sa reactionam in anumite ocazii.
Criza afgana
Spre exemplu, in perioada in care am fost eu acolo, in 1979 daca nu ma insel, rusii au intrat in Afganistan. La scurt timp dupa acel eveniment, au convocat o sedinta cu toti strainii aflati in centrul de pregatire al cosmonautilor. Pri
