Dupa 16 ani de la caderea dictaturii, cum apreciati ca evolueaza lucrurile in Romania? Pentru a da un raspuns corect, trebuie cercetata evolutia poporului roman cat mai diferentiat, pe categorii si pe institutii. O buna parte dintre romani au dobandit in comunism forme mentale care si azi mai actioneaza, ici-colo, ca niste frane. Lasand deoparte mentalitatea profund viciata a detinatorilor de putere, fosti comunisti, ma voi concentra asupra evolutiei mentale a corpului social format din cei fara putere. Ceea ce-i caracteriza dupa 1990 era lipsa de clarviziune politica, asteptarea ca totul sa le vina de-a gata, altii sa gandeasca in locul lor. Vedeti, distrugerea constiintei umane in general, a constiintei civice in mod special, este, si ea, una din marile crime ale comunismului. Pe aceasta masa de manevra s-a sprijinit regimul securisto-nomenclaturist al lui Ion Iliescu, tarand tara intr-o fundatura doar ca oligarhia sa-si pastreze privilegiile politice, economice si de impunitate. Din fericire, categoria celor marunti n-a ramas la stadiul de masa de manevra. A inceput si ea sa judece, sa evalueze. Dovada sunt alegerile din 1996. Dupa o recidiva in 2000, aceasta categorie pare sa se fi trezit de-a binelea in 2004 si in continuare, desi o parte a presei scrise si vorbite incearca sa o devieze din drum. Invatand sa distinga intre demagogie si adevar, ea s-a alaturat tot mai numeroasa acelor segmente care incepeau sa reprezinte constiinta vie a natiunii. Fara sa ma lungesc prea mult, evolutii benefice asupra corpului social au avut asociatiile celor care au avut de suferit in regimul comunist (Asociatia 15 Noiembrie, Asociatia Fostilor Detinuti Politici); organizatii civice formate din intelectuali (Grupul pentru Dialog Social, Alianta Civica, Pro Democratia, Academia Civica, Fundatia Memoria, printre altele); institute academice de cercetare a istoriei recente; reviste