Crezul de o viata al doctoritei Stefania Vlasceanu este ca trebuie sa-ti ajuti aproapele ca pe tine insuti. "Preotia, medicina, invatamantul sunt misiuni, nu meserii", spune in timp ce pune pe fata de masa inflorata un carnet in care are notat juramantul lui Hipocrate in franceza. Asa a crezut toata viata si asa a incercat sa faca pe cat i-a stat in putinta.

In camera de la etajul al II-lea al unui imobil vechi din Capitala, doamna doctor ne asteapta sa-si spuna povestea vietii. O viata dedicata oamenilor si meseriei de doctor pediatru, o viata care a ales-o si nu s-a lasat aleasa de tanara cu reale talente de pianista, politehnista si actrita. Cu mana fina pe albumul cu poze ingalbenite, "Pupu", asa cum o numeau prietenii si familia, da la o parte perdeaua innegurata a timpurilor prezente, in care miopia o obliga sa traiasca in semiobscuritate si mai toti prietenii din tinerete i-au murit.

AMINTIRI REGALE. Cele mai dragi amintiri ale batranei se leaga de casa parinteasca, actuala Ambasada a Malayesiei. O amintire luminoasa dateaza de cand avea 4 ani, de la 8 iunie 1933, cand a defilat in fustita gri si camasa albastra ca si cercetasa la parada in cinstea lui Carol al II-lea. "Regele m-a luat pe calul lui alb si m-a intrebat: «Iti place de mine?». «Nu», i-am raspuns. «De ce?» «Pentru ca ai mustata»" Atunci regele a intrebat-o de cine ii place si "Pupu" a aratat spre tanarul Mihai, imbracat in straie de voievod de Alba-Iulia. Memoria prodigioasa o ajuta sa-si continue cu exactitate lantul amintirilor din copilarie si adolescenta. Isi cauta cu mana sovaielnica ochelarii pe masa si rade: "Din cauza cititului m-am ales cu miopia asta. Si ca aveam deficit de vitamina C. Acum stiu exact cauzele, dar atunci pasiunea de a citi era mult mai mare".

STUDII. La 6 ani a urmat Scoala "Elena Doamna". Premianta mereu. I-a placut matematica enorm si acest lu