Sunt cinci cu totii: doi parinti si trei copii, sinistrati din Cârna. De doua saptamâni, traiesc intr-un magazin, devenit adapost pentru sinistrati. Chiar la intersectia din Goicea, prima pâna-n centru, pe coltul unei ulite, se afla de mai multi ani un magazin. Cu iesire chiar in drum, cu usi corespunzatoare unui spatiu comercial, locul pare pregatit in orice clipa sa-si primeasca oaspetii. Daca s-ar incumeta vreun curios - strain de imprejurimi - sa-i calce pragul, nu mica i-ar fi surpriza sa constate ca in buticul de la drum nu exista nici urma de marfa rânduita pe rafturi ori stive de navete cu bere sau suc. Ci doua paturi rascolite, o multime de saci, pungi si cutii cu haine ori alte obiecte de uz personal. De doua saptamâni, magazinul din Goicea a ajuns locuinta pentru sinistrati. Dupa Pasti, au plecat care-ncotro „Am venit din Cârna, laolalta cu toti oamenii care au ramas fara casa“, spune Nelia Burtea, iesind in usa magazinului, cu copilul in brate. „Ne-a zis primarul ca ne gaseste aici un loc de dormit, sa venim si sa asteptam. Am stat in drum cu toti trei copiii de ni s-a urât. Unii au fost dusi la caminul cultural, altii la magazinul mare din centru sau si-au gasit rude pe aici. Eu nu aveam pe nimeni. Stam ca proasta in drum si plângeam, uitându-ma la astia mici ca nu se mai tineau pe picioare de foame“. Era chiar dupa Pasti. In Cârna, apa facuse prapad. Zeci de oameni isi luasera câteva bulendre in spate si plecasera care incotro. Asa a facut si Nelia. A strâns ce a putut si s-a urcat in caruta cu barbatul si cu copiii: Ionut, de 12 ani, Lucian, de zece ani, si Ana Maria, de numai opt luni. Magazinul, un adapost din mila Se facuse aproape noapte, trecusera ore multe de când statea in drum, in Goicea. Plânsa si obosita, femeia abia daca mai avea putere sa-si incurajeze copilasii agatati de fusta ei. Rezemata de caruta, cu lucrurile aruncate gramada in spate