In 1987, intelectualitatea "progresista" occidentala saluta, cu aplauze entuziaste, demolarea unui mit "de dreapta", cel al lui Heidegger. In 2006, cind se prabuseste un mit "de stinga", cel al lui Allende, aceeasi intelectualitate impune legea tacerii. Salvador Allende, presedinte al statului Chile intre 1970 si 1973, a fost transformat de propaganda comunista intr-un martir al luptei pentru libertate si progres social. Realitatea istorica este insa diferita de imaginea exaltata si exaltanta pe care au construit-o fabricantii de mituri. Inca din 1976, in Tentatia totalitara, Jean-François Revel arata care a fost adevarata fata a regimului Allende. In primul rind, candidat socialist al unei coalitii electorale a Frontului Popular, Allende a iesit castigator cu doar 36,2% din voturi, in fata candidatului conservator (34,9%) si a celui democrat-crestin (27,8%). Scindarea dreptei este cea care a permis victoria - fragila - a lui Allende (asadar, 62,7% dintre chilieni au votat impotriva liderului socialist!). Alegerea lui Allende s-a facut, conform Constitutiei chiliene, in urma unui vot al Congresului, partidele de dreapta cazind de acord sa dea o sansa stingii pentru ca aceasta sa demonstreze ca este capabila sa guverneze. Or, Allende n-a tinut seama ca se afla in fruntea unui guvern, de fapt, minoritar. Alianta sa cu comunistii a avut efecte dezastruoase; s-a elaborat un proiect de reforma ce viza introducerea marxism-leninismului ca doctrina obligatorie in scoli, in Chile si-au gasit adapost mii de membri ai organizatiilor militare clandestine din America Latina, Fidel Castro a devenit marele prieten si mentorul lui Allende (la un moment dat, dictatorul cubanez a facut o vizita de stat in Chile care a durat ...o luna!). Nationalizarile in serie au deteriorat grav situatia economica a populatiei. A inceput, curind, un sir nesfirsit de greve si de manifestatii anti-guv