Lumea Amăgitorului
1.
Am uitat cum e, pe dinăuntru, burta înstelată. Tot ce-mi amintesc e că semăna cu o biserică, una de cretă, cum sunt bisericile de cretă din dobrogea. Era ca o capelă mică, dulce, cu o cupolă invoaltă. Cînd zic dulce, mă refer la zahăr ars.
Era o capelă care a înflorit peste noapte, a irizat peste lumea noastră, pămîntească.
Arc cu arc s-a ţesut bolta - şi ea a fost unicul meu cer, unicul cer de care îmi aduc aminte.
De atîta amar de vreme, de treizeci şi nouă de ani, vopseaua s-a scorojit.
în fiecare clipă, ea s-a topit înăuntru.
Şi io m-am topit cu totul în ea.
în acest fel, ma mea a rămas, pentru totdeauna, în mine.
în acest fel, io am rămas pentru totdeauna în ma a mea.
2.
Vino în lume,
îmi strigă Ademenitorul.
Vino în lume,
îmi şopteşte.
Vino - şi îţi voi da, fiul meu, tinereţe fără bătrîneţe.
Şi viaţă fără de moarte.
Uiţi un singur lucru, îi răspund: tată, eu nu sunt fiul
Lumii aceste.
3.
Vino în lume
îmi şopteşte Şoptitorul.
Vino în lume,
Uite
Ce frumoasă e lumea,
Uite ce perversă,
Uite cum adie stînjeneii,
Sub bătaia vîntului aprilin.
Uite ce coapse are lumea
Şi ce sîni zemoşi,
Ce sîni mari şi zemoşi, de rodie,
Gata să vindece gingiile supurînde ale bătrînilor,
Gata să vindece gingiile suspurînde ale bărbaţilor
Şi ochii lor roşii, supurînd,
Ochii lor plini de toate bubele ochilor
Şi viaţa lor supurîndă,
Viaţa lor plină de toate bubele zilelor...
4.
Ia-ţi lumea înapoi, Amăgitorule.
Ia-ţi înapoi ispitele.
Nu am trebuinţă de ele, Amăgitorule,
Nu am trebuinţă de tine.
Ia-ţi înapoi cerul albastru
Şi florile care miros atî
