Unde se uita romanii atunci cand sunt crize politice, care de altfel la noi se tin lant, sunt inundatii sau inzapeziri ori afla de vreun eveniment neasteptat din categoria cunoscuta sub numele de "breaking news"? La canalele de stiri, bineinteles. La Realitatea, la Antena 3 si cateodata la N24. Din pacate, televiziunea publica a incetat sa mai fie de ceva vreme o optiune luata in calcul din acest punct de vedere. Aici nu e vorba in principal de audienta, ci de relevanta, de capacitatea unui canal mediatic de a influenta agenda publica, adica de a modela felul in care atat omul de pe strada, cat si decidentii, politicieni, oameni influenti din institutii sau din mediul de afaceri, percep si interpreteaza ceea ce se petrece in jurul lor. Si asta desi jurnalele de stiri sau cele cateva programe informative difuzate de postul public nu sunt prost facute. In plus, toata lumea recunoaste ca presiunile, interferentele puterii in acest spatiu, daca nu au disparut cu desavarsire, nu sufera nici un fel de comparatie cu ceea ce se intampla in timpul trecutei guvernari PSD. Din multe puncte de vedere, situatia mass-media din Romania este o ciudatenie. Sa ai trei canale de stiri, fara sa punem la socoteala OTV, prin studioul caruia se perinda multe nume grele din politica autohtona, e cu totul neobisnuit. Ca sa dam un exemplu, Republica Ceha, o tara evident mai dezvoltata ca Romania, in care investitiile in publicitate pe cap de locuitor sunt de 6-7 ori mai mari ca la noi, are un singur canal de stiri, CT 24, si acela apartinand televiziunii publice. Ungaria nu are nici un astfel de canal TV de stiri, iar in Polonia exista doar unul, TVN 24, e drept, privat. Anomalia cu pricina are insa, evident, explicatii sale. Conglomeratele media deja consolidate in Romania nu sunt in principal afaceri, ci mai degraba instrumente de influenta si putere, bune si pentru protectie, dar si, daca