Boala lor se cheama ticalosie avansata si n-are leac. In momente care cer luciditate si decenta, ei plonjeaza cu voluptate in delir colectiv, se intrec morbid in eseuri ipocrite despre viata, curaj si patriotism. Iar ei sint mereu aceiasi.
Hernia presedintelui a rascolit maladiile cronice din presa: demagogie, populism primitiv si nationalism ingust. Cu rare exceptii, „opinia publica" a scris si a vorbit cu sira spinarii grav infectata cu virusii tembelismului agresiv.
Dupa CTP si Cristoiu, cazuri psihanalizabile, Traian Basescu avea datoria sa pompeze niscai incredere in sistemul medical romanesc. Adica sa instige la omor.
Chiar daca s-ar fi tratat in Romania, Basescu nu s-ar fi operat, fireste, ca „un om de rind". Cui ii pasa. Viena a devenit simbolul tradarii nationale. Adica, ce trebuia sa faca? Sa sune la Ambulanta, ca tot poporeanul. Sa se lase abandonat cu perfuzia in vena la poarta spitalului.
Sa se tirasca in sala de operatie, sa accepte din solidaritate patriotica o infuzie cu Pioceanic si sa iasa triumfator in scaun cu rotile dupa citeva zile, fluturind in semn de victorie un stegulet tricolor. Eventual, manevrat de la spate de Tariceanu.
Putem impinge retorica la limitele absurdului: la urma urmei, de ce avea nevoie Basescu de comitete si comitii, de interventia ministrului Sanatatii s.a.m.d.? Ce, intervine cumva ministrul pentru fiecare „om de rind" inainte de operatie? Ce atitea privilegii si discriminari, ce atita dispret fata de „cetateanul de rind"? Putem merge si mai departe cu logica absurdului: daca Basescu se opera
totusi in Romania, nu cumva Guvernul se facea vinovat de atentat la siguranta nationala, de iresponsabilitate, de tentativa de asasinat?
De fapt, resursele absurdului sint, in Romania, nelimitate: serviciile secrete i-au inventat boala presedintelui ca sa