Incă un comunist cinstit şi sărac ajunge pe pagina întâi a ziarelor internaţionale. Nu, nu despre Ion Iliescu e vorba, ci despre Fidel Castro. Credeţi sau nu, liderul cu barbă de la Havana posedă, potrivit revistei "Forbes", aproape nouă sute de milioane de dolari! Cum i-a obţinut, ce talente de afacerist, investitor sau inventator posedă nu se ştie. Cert este că individul care menţine de aproape cincizeci de ani un control draconic asupra splendidei insule din Caraibe a ajuns de două ori mai bogat decât capitalista regină a Marii Britanii.

Acest mic episod - care mi-a iscat un zâmbet de satisfacţie - arată, încă o dată, enorma distanţă dintre pretenţiile egalitariste ale comuniştilor şi faptele lor. Ruptura dintre vorbă şi faptă o poţi întâlni la tot pasul. Chiar săptămâna trecută am contemplat un individ îmbrăcat cu un tricou având pictată figura radioasă a lui Che Guevara. Nu era vreun student derutat de cursurile cine ştie cărui marxist pervers, ci o ditamai matahala de vreo treizeci şi cinci de ani. Ca să se înţeleagă mesajul egalitarist, individul conducea o maşină de lux (un Jaguar, dacă nu mă înşel). Fără să vrea neapărat, insul ilustra întreaga filozofie a comunismului: demagogie cât cuprinde pentru vulg, bani cu ghiotura pentru mine.

Să fie limpede: nu din idealism, ci din lăcomie intră oamenii în politică. M-am convins şi mă conving în fiecare zi de acest penibil adevăr. Există, însă, grade diverse de lăcomie şi aspiraţii. Pentru câte unul, pensia de parlamentar şi avantajele colaterale (călătorii gratuite, paşaport diplomatic, maşină la scară, secretare apetisante) par a fi suficiente. Sunt aşa-numiţii "oameni cinstiţi", de regulă plevuşca anonimă a celor care populează paşnic sălile Parlamentului, gata să voteze orice aberaţie, mereu atenţi la ordinele şefilor.

La cealaltă extremă se plasează marii şacali. Sunt figu