Fiesta pe care ne-o pregateam pentru ziua de 16 mai nu va mai avea loc. Pana acum cateva zile eram aproape siguri ca raportul Comisiei Europene avea sa recomande aderarea Romaniei la 1 ianuarie 2007. Poate Bulgaria sa aiba ceva probleme, dar in niciun caz nu Romania, ne linisteau mai mult sau mai putin oficial guvernantii.
Am fost din nou prea siguri de noi, prea devreme, si nu am luat in calcul faptul ca la Bruxelles, ca si in marile capitale europene, se aud toate zgomotele politice de la Bucuresti, nu doar discursul oficial al ministrilor si secretarilor de stat.
Iar ceea ce s-a auzit dincolo de tema oficiala, si anume opozitia mocnita fata de toate eforturile anticoruptie, ostilitatea nedisimulata la adresa Monicai Macovei si a lui Daniel Morar, precum si declaratiile belicoase care prefigurau desenarea unei noi majoritati politice mai putin agreabile urechilor europene, a facut ca reprezentantii de frunte ai Comisiei sa puna piciorul pe frana.
De oprit nu ne mai pot opri, desi poate ar dori s-o faca, dar macar sa stopeze degringolada care se prefigura dupa raportul de tara tot merita sa incerce.
Trebuie s-o spunem pe sleau ca niciunul dintre actorii politici nu este mai putin vinovat decat ceilalti pentru aceasta criza: cu alte cuvinte, rezistenta la masurile anticoruptie si planurile de indepartare ale ministrului justitiei si directorului DNA au fost la fel de nocive ca si ultimele iesiri la rampa din partea lui Theodor Stolojan si Mircea Geoana.
Acestea din urma au sugerat ca tabara prezidentiala ar fi pregatita sa dea o lovitura politica si sa pregateasca o alianta a PD cu PSD si cu PRM. Chiar daca pactul PSD-PRM nu s-a semnat, nici macar alierea cu un PSD nereformat si neprimenit nu are de ce sa starneasca entuziasm in Europa.
Indiferent ce asigurari a dat Emil Boc la Cluj privind imposi
