La o recenta intâlnire dedicata investitiilor straine in România, Calin Popescu Tariceanu si-a exprimat speranta ca va mai conduce guvernul inca patru ani dupa scrutinul din 2008. Premierul crede astfel ca va ramâne intr-una din cele doua frunti ale tarii (in cealalta sta Traian Basescu) inca sase ani. Mircea Geoana a axat declaratia drept dovada faptului ca seful liberalilor „a pierdut orice contact cu realitatea“. Presedintele PSD e cunoscut ca un politician pe care nu-l da umorul afara din casa. Reactia sa la speranta lui Calin Popescu Tariceanu ne-o dovedeste. Chiar daca, judecând dupa ultimele intâmplari din Opozitie - anuntarea Protocolului cu PRM, pregatirea unei Motiuni de cenzura pe probleme generale social-economice - Mircea Geoana o fi stiind el ceva când face o asemenea declaratie. Inzestrati cu mai mult simt al umorului, compatriotii lui Mircea Geoana - românii de rând - vor fi bufnit in râs la afirmatia domnului premier. Din mai multe motive: a) istoria ne arata ca orice ins de la vârf poate murmura, impreuna cu poetul Mihai Beniuc, „Nimenea nu stie pâna mâine/Ce o sa se intâmple si cu noi“. Declaratii de genul celei asumate de Calin Popescu Tariceanu vor fi fost impartasite in vara lui 1940 de Carol al II-lea, in august 1944, de maresalul Antonescu, in decembrie 1989, de Nicolae Ceausescu. Daca n-au emis declaratii raspicate, ei au facut totusi planuri, lasând sa se intrevada credinta ca vor fi vesnic la putere. Ce s-a intâmplat cu aceste credinte se stie. Carol al II-lea a abdicat si a sters-o din tara, vazându-se obligat, la Timisoara, sa se trânteasca pe podelele trenului atacat din mers de legionari. Maresalul Antonescu a fost inchis in seiful de timbre si dat apoi pe mâna rusilor, via Emil Bodnaras si echipa sa de ospatari revolutionari de la Cina. Nicolae Ceausescu a fugit cu elicopterul si a sfârsit la zidul cazarmii sordide de la Târgoviste. b)