Pentru jumătatea lui decembrie 1930, corpul diplomatic şi lumea bună a Capitalei aşteptau cu nerăbdare un eveniment, deopotrivă, cultural şi monden. Căci în ziua amintită era aşteptată o conferinţă ieşită din comun: într-adevăr, doamna Marie von Mutius urma să vorbească despre relaţia dintre familia ei şi Johann Wolfgan Goethe.

Conferenţiara era soţia lui Gerhard von Mutius, ministrul Germaniei la Bucureşti, un intelectual de mare clasă, autor cu o impresionantă bibliografie şi o activitate diplomatică care, începută în 1903, îl purtase de la Paris la Sankt Petersburg, de la Constantipol la Pekin. Ultimul post înainte de Bucureşti, unde se afla din 1926, fusese Copenhaga.

Doamna von Mutius trebuia să-şi ţină conferinţa în frumoasa Sală Liedertafel.

Citind această ultimă denumire, am însă senzaţia că mulţi cititori ar putea schiţa un gest de nedumerire: sala Liedertafel? Şi, totuşi, aceasta se afla în plin centrul Capitalei, pe Strada Academiei, iar unii dintre noi poate că au mai şi apucat-o, dar sub alt nume. Căci numaidecât după 23 august 1944 a fost botezată Sala "Libertatea" şi a adăpostit sediul Partidului Social Democrat, de sub şefia lui Const. Titel Petrescu. Iar după înghiţirea acestui partid de către P.C.R. a devenit sală de spectacole a proaspătului Teatru }ăndărică, până când a dispărut cu totul, înlocuită de noile clădiri dintre străzile Edgar Quinet şi fosta stradă Regală.

în 1930, Sala Liedertafel împlinea frumoasa vârstă - parcă aşa i se spune, nu? - de 78 de ani. Căci, ca fundaţie, ea fiinţa încă din septembrie 1852 când, la iniţiativa profesorului transilvănean Friedrich Walter, circa douăzeci de iubitori de muzică din mai multe colţuri ale Germaniei (încă divizată, sfâşiată într-o mulţime de stătuleţe), Austriei şi Transilvaniei şi-au dat întâlnire la Bucureşti spre a întemeia o fundaţie care