Ca un fulger, neinteles, neomenesc, dincolo de lume, o extraordinara masina de calculat, inainte de era computerelor, cu nimic mai prejos decit calculatorul; dar, ca si acesta, nefiind altceva decit o masina. L-am numit, in amintirea mea, "Misterul lui Florin" Sint intimplari in viata unui medic (ma refer la viata profesionala, de "doctor") cind, intr-o clipa, sclipeste ca un fulger "marele mister". Ca un fulger, intimplarea dispare; sau se mentine, ca o obsedanta intrebare, lasindu-ti impresia unei taine care, dezvaluindu-ti-se, ar fi trebuit inteleasa, dar nu a fost. * Nu imi place sa comentez "cazuistica"; mai cu seama psihiatria, meseria mea, ofera o multime de subiecte care par interesante, care "atrag" si satisfac neastimparata curiozitate publica; a discuta, intr-un fel inevitabil "jurnalistic", despre aceasta categorie - destul de numeroasa - a patologiei cred ca este un abuz; nu insist, nu stiu ce fel de "abuz" este, dar, oricum, nu-i elegant, nici deontologic, probabil, sa-ti publici sau sa evoci fapte din aceasta provizie de amintiri. Nu mi se par potrivite aceste subiecte cind sint scoase la vedere. Am oroare de o parte din meseriasii care practica, la televizor, un fel de lectii de popularizare a psihiatriei; chiar succesul unor astfel de expuneri - sint citeva succese, exista unul sau doi medici care fac astfel de prelegeri la televiziune, speculind naivitatea unui public de un anume nivel (de lipsa de cultura), chiar acest succes al lectiilor "publice" demonstreaza derapajul de la seriozitatea cu care trebuie tratat un caz; este, de fapt, o perfecta demonstratie de impostura, nimic altceva. Cred ca boala psihica, fie ea ca un deficit intelectual, afectiv, fie ca o dereglare comportamentala, mi se pare ca trebuie tratata cu o respectuoasa tacere, ca un secret intim, ca un mister inavuabil, o suferinta strict personala. Rareori nebunia este, stim, atit d