- Doamna, dar patria n-are nici o vina daca fiii ei nu sint demni. - Dar o patrie, notiunea de patrie, nu include si fiii ei? Avocatul Robu si-a invitat o multime de prieteni la masa. Nu le-a spus despre ce este vorba, dar eu am aflat, de la sursele mele de informatii, ca azi fiul sau se va logodi cu fata notarului Dinca. Fiul avocatului Robu este tot avocat si tocmai terminase armata. La fel, fata notarului Dinca era si ea tot notar. Masa era organizata pe o imensa terasa umbrita, parca anume facuta de catre avocat. Din intimplare sau nu, eu eram fata in fata cu tinerii logodnici, frumosi si destepti cum numai in vis… Ca sa nu se zica in lume ca nu stiu sa conversez, ca-s cam morocanos, incerc sa antrenez tinerii la vorba. - Ei, Ducu, acum, ca te-ai achitat si de datoria fata de patrie… - Care datorie? - Ei, de roman. La o adica, punem pieptul pavaza… - Sa-l puna armata profesionista. Sint platiti pentru asta… - Ei, asta pentru mai tirziu, dar acum… - E razboi si eu nu stiu? - Nu, dar daca..., fereasca Dumnezeu, sarim cu totii! - Sariti dumneavoastra, daca vreti, si… - Sigur ca am sa sar la nevoie, sa-mi pun pieptul scut. Dar tu ce ai sa faci in caz de…? - Eu am sa livrez bocanci cu talpi de carton, conserve si haine proaste si scumpe. O sa ma imbogatesc si o sa platesc marmura pentru monumentul eroilor. - Dar, Ducule, nu te furnica deloc cuvintul patrie? - Ba da, ma furnica. De asta voi aproviziona armata cu tot ce trebuie. - Adica, sa te imbogatesti? - Dar spuneti-mi, aprovizionarea nu trebuie facuta?! Daca ma duc in linia intii si mor ca prostul, altul va profita de locul meu. De ce sa tin mai mult la ala decit la mine? - Daca toti ar gindi la fel, cine va mai merge in linia intii? - Pai, vedeti? De asta avem nevoie de o armata de profesionisti. Ii platim frumos si cind nu este razboi. Dar ei stiu ca au meseria de a ucide si, mai ales, stiu ca pot fi ucisi. Cinst