Avem un talent deosebit de a ne balacari unii pe altii; e de ajuns un singur motiv pentru a declansa voluptatea acuzatiilor reciproce. Care, mai nou, pentru a avea pondere sporita, sunt considerate motivate politic. Ceea ce este mai nostim este faptul ca pentru fiecare parte care balacareste pe altii exista suficiente motive ca sa fie supusa aceluiasi tratament. Recent, discopatia prezidentiala a generat un uragan de actiuni verbale, motivate adesea prin patriotism. Nu-l acuz si nici nu-l disculp pe Basescu (si el, mare amator de replici „picante“), dar parca existau lucruri poate mai importante de discutat. Nu pot sa nu remarc, cu necesara obiectivitate, doua voci distonante in raport cu manifestarile cvasigenerale. Cele ale lui Sorin Oprescu si Adrian Nastase, care si-au exprimat opiniile echilibrate cu eleganta, moderatie. Un prieten scriitor, intors recent de la Paris, imi spunea ca aceeasi atmosfera tensionata si dominata de dispute continue caracterizeaza comunitatea intelectualilor români de acolo. Ma intreb cum toate acestea pot contribui la o imagine favorabila a românilor si României in afara tarii? Este drept ca, prin munca si seriozitate, multi din cei aflati in diaspora au aratat ca mai exista si români de calitate; dar opinia aceasta se refera mai mult la cei din afara tarii. Multi români din diaspora duc dorul tarii si ar dori sa ajute la formarea unei imagini favorabile ei; dar, pentru aceasta, ar trebui ajutati de autoritatile noastre. Care insa manifesta aceeasi opacitate ca si inainte. Cu multi ani in urma am cunoscut persoane care, desi plecate de zeci de ani din tara, continuau sa simta româneste. Unul din acestia era profesorul Bazil Lepadat, care preda la Universitatea Nationala un curs de literatura româna. Sotia sa, Anna Moreli, italiana de origine, nume cunoscut in domeniul artelor plastice, vorbea perfect româna si avea un doctorat cu o tez