O zi pentru toti romanii
De fapt, luna mai incepea cu o defilare si o parada militara. Parada militara se facea cu participarea militarilor. Armata noastra populara. La defilare intrau in scena oamenii muncii, adica poporul, dar si copiii oamenilor muncii - soimii patriei, pionierii, utecistii. Vlastarele mandre ale Romaniei de maine.
Prezenta era obligatorie. Cine incalca aceasta regula sacra si nu avea certificat medical o dadea-n bara. Era luat la trei-pazeste de conducerea unitatii unde lucra, daca era om al muncii, sau de profesori, instructori, educatori, daca era doar pui de om al muncii.
In ansamblu, naspa.
Ca sa iasa bine defilarea si parada, se faceau cateva repetitii conform indicatiilor de partid si de stat. Nu contau blocajele de circulatie, n-avea importanta faptul ca erau perturbate activitatile productive. EL, Conducatorul Iubit, trebuia sa fie multumit. Atat.
In locurile unde Conducatorul iubit nu putea fi prezent, multumiti trebuiau sa fie prim-secretarii, satrapii locali. Si fereasca Dumnezeu sa nu fi fost!
Marti, 8 mai 2006, m-a sunat cineva pe telefonul mobil. Un prieten. Cam nemultumit prietenul. M-a intrebat de ce este blocata circulatia prin centrul Iasului, pe Independentei. I-am raspuns ca nu stiu, ma aflu la Tomesti unde nu e blocat nimic.
Prietenul a inchis telefonul. Dupa cinci minute m-a sunat din nou. Mi-a spus: "Se zvoneste ca e parada, defilare, cum vrei sa-i spui, de ziua partidului". "Care partid?", l-am intrebat. "Cum care? Pecereul. Aniverseaza 85 de ani!".
Marturisesc, m-a trecut un fior. Am sunat, la randul meu, sa ma informez. Asa am aflat ca pe 8, 9 si 10 mai sarbatorile curg non-stop. Ziua Europei, Ziua Victoriei, ziua descalecarii lui Carol intaiul, Maurice Schumann, Malinovski, Hohenzollernii. L-am sunat pe amic, dar se potolise. Partial.
Dupa-
